Cum vrea să lucreze generatia Millennials

Vom privi lumea prin ochii unui designer de interior din „generaţia Millennials“ care își descrie călătoria spre viitorul apropiat.

„Este ora 8.30 dimineața și primii angajaţi ajung la birourile lor mobilate confortabil, cu un smoothie natural, plin de de vitamine, într-o mână, și cu smartphone-ul în cealaltă, verificându-și programul zilei.

La locul de muncă, deşi fiecare angajat are sarcini diferite de ȋndeplinit, reuşesc să lucreze sincronizat, şi să se bucure ȋmpreună ȋn pauze de gânduri, idei şi planuri. Aceasta este partea pozitivă a noului mod de lucru: creează sinergii ce oferă o serie de posibilități, profesionale și personale – in contextul ȋn care cele două sfere nu mai pot fi cu adevărat separate.

Într-adevăr, acest amestec de viață personală și profesională a devenit din ce în ce mai obișnuit în ultimii ani, ȋndeosebi ȋntr-un spatiu modern de co-working, proiectat special pentru a ne maximiza confortul și pentru a răspunde nevoilor noastre individuale.

Îmi încep ziua prin a mă retrage în biroul meu, deoarece trebuie să mă concentrez asupra planurilor pentru un concept de mobilier de birou pe care trebuie să îl pregătesc. Biroul devine propriul meu cocon: senzorii mă analizează şi se adaptează la starea mea de spirit: sunt stresată? Obosită? În funcţie de rezultate, adaptează lumina, ventilația și muzica de fundal la dispoziția mea. Biroul devine propriul meu spațiu în care să mă simt mai bine.

Odată ce sunt gata, mă duc ȋn biroul de realitate virtuală pentru a discuta planurile cu clientul meu (al cărui șef ne sună tocmai din Tokyo) şi parcurgem împreună modelul 3D al designului în timp real, de pe două continente diferite.

Smartphone-ul este acum singurul gadget pe care trebuie să-l port cu mine: acționează precum o cheie, ce ȋmi permite să mă conectez și să lucrez de oriunde. Pentru mine, nu contează unde am biroul. Totul se rezumă la tehnologie și flexibilitate.”

Muncă (versiunea 4.0) – Flexibilitate și independență

În decursul ultimelor decenii, definiția cuvântului „muncă” și a mediului de lucru în care se desfășoară s-au schimbat fundamental. Una dintre imaginile tipice ale spațiului de lucru din anii 1960, este, de exemplu, un etaj de birouri compartimentate cu numeroase cuburi, design ce a structurat peisajul de birouri și a lăsat puțin loc pentru definirea identității individuale a celor care lucrează în ele.

Abia după mijlocul secolului al XX-lea, amenajarea birourilor a devenit un punct central al designerilor de interior. Pentru prima dată, designul de birou a început să țină cont de nevoile fizice și psihologice ale angajaților, luând în calcul şi implicaţiile lucrului la birou și cerințele de comunicare internă. La vremea respectivă, conceptul de fagure al lui Robert Propst era considerat avangardist şi „ultimul răcnet”, ȋnsă, odată pus în aplicare, sistemul de colțuri de 120° pe care s-a bazat proiectul a fost înlocuit cu structuri de 90°, mai eficiente din punct de vedere a costului.

În timp ce generațiile născute în anii 1960-1970 preferă structuri fixe, angajaţii mai tineri tind să aibă preferințe diferite vizavi de serviciu și de mediul lor de lucru. Ei doresc ca angajatorii să le ofere flexibilitate și independență – și ar prefera mai degrabă un mentor decât un șef. Având în vedere că „războiul pentru talente” e mai agresiv ca niciodată, angajatorii trebuie să ia în serios dorințele angajaţilor.

Din păcate, această schimbare a valorilor, deși este esențială pentru a înțelege viitorul muncii, este deseori neglijată în discuțiile despre modul în care companiile trebuie să se adapteze. Se vorbește mult despre automatizare, digitalizare și date demografice, ca aspecte de bază ȋn evoluția muncii; și în timp ce metodele de lucru s-au schimbat semnificativ în multe domenii, factorul decisiv rămâne schimbarea așteptărilor noastre vizavi de muncă in contextul societăţii actuale și a modului în care ne trăim viețile. Această transformare cu privire la valorile și obiectivele pe care le urmărește societatea este ceea ce deosebeşte „generaţia Milllennials” de generațiile anterioare și trebuie luat ȋn calcul de angajatori.

Generaţia Baby-Boomers și Generația X timpurie s-au bucurat de jobul stabil, la birou, pe o perioadă nedeterminată; ca atare, ei percep drept neplăcute schimbările aduse modelului clasic de lucru, având o înțelegere a ierarhiilor bazată pe relația strictă dintre management și personal.

Munca, mai mult decât un simplu job, prin menținerea elementului uman

Pe măsură ce smartphone-urile ne fac pe toți disponibili în orice moment și laptop-urile ne permit să lucrăm din orice loc, linia dintre viața profesională și cea personală se va estompa din ce în ce mai mult. Generațiile mai tinere percep acest lucru ca fiind normal: nu au experimentat viața profesională înainte de tehnologia modernă și nu își pot imagina cum ar putea fi organizată altfel munca. Noi medii precum spațiile de coworking, se bazează pe această schimbare și le oferă celor care lucrează acolo posibilitatea de a avea un dialog ușor cu alte companii.

Este momentul aşadar să ne urcăm în mașina timpului și să privim încă o dată la ce ne rezervă viitorul.

„Recent, comunitățile au început să se dezvolte în locuri ȋn care poţi locui și lucra în același timp. Aceste noi sinergii deschid noi perspective pentru o muncă flexibilă, cu „spații de lucru-locuințe”, așa cum sunt ele numite, având ca scop valorificarea proceselor care apar atunci când o diversitate de oameni cu o varietate de profesii se reunesc pentru a trăi și lucra în același loc. Membrii comunității se completează reciproc în ceea ce privește industriile și competențele, ajutându-se unii pe alții să se dezvolte atât ca angajați, cât și ca părți integrale ale grupului social. Munca nu trebuie să fie percepută doar ca un simplu job, ci trebuie să fie o parte pozitivă a tuturor și o componentă a identității lor. Premisa pentru acest lucru este, bineînțeles, ca angajatorii să acorde încredere personalului lor și să le permită să-și organizeze munca proprie (cu excepția cazului în care personalul este liber profesionist, desigur).”

Gândirea actuală și plăcerea de a munci

Având în vedere schimbarea modului în care este structurată activitatea, mai este necesar ca angajatorii să își verifice angajații, atât timp cât aceștia respectă termenele limită și au un nivel ridicat de productivitate? Nu ar putea oare șeful să-și folosească acel timp petrecut verificându-și angajații într-un mod mai eficient? Dacă procesele companiei funcționează fără probleme, nu există niciun motiv pentru care managementul să se îngrijoreze.

În acest context, o altă întrebare importantă este: ce scopuri noi sau perspective le oferă munca angajaților și cât de eficiente și productive se dovedesc acestea? Munca în societatea de astăzi poate fi una corectă sau poate fi exploatativă. Poate fi sănătoasă sau dăunătoare sănătății. Problema libertății și a scopului depinde foarte mult de locul de muncă. Întrebarea trebuie să fie cum își pot găsi angajații împlinirea în munca lor, evitând astfel necesitatea monitorizării de către management.

Cei mai mulți oameni din societatea de astăzi se definesc destul de mult prin munca lor. Sentimentul general este că nu trebuie să aștepte întotdeauna ca managementul să le spună ce trebuie să facă, ci mai degrabă să participe la găsirea modului în care pot aduce valoare adăugată. Abilitarea de a se autodepăşi este cheia pentru angajații care doresc să-și adapteze mediul de lucru la cerințele lor.

Călătoria noastră spre ceea ce ȋnseamnă viitorul mediului de lucru este cât se poate de reală. Tendința este foarte evidentă spre un factor de bunăstare în spațiul de lucru, iar în viitor, din ce ȋn ce mai mulţi angajaţi vor lucra de acasă, de pe canapea, hamac sau în timp ce călătoresc. Primii pași în această direcție sunt deja vizibili, deoarece birourile devin mai colorate, iar structurile fixe lasă loc unor spații mai flexibile. Căutați sentimentul de a te simţi ca „acasă” și modelele de lucru simplificate, ca indicatoare pentru viitorul spațiilor de lucru.

În acest context, din ce în ce mai mulți ocupanți şi administratori de proprietăți comerciale vor observa că distincția din ce în ce mai scăzută dintre timpul de lucru și timpul liber, pe de o parte, și dificultățile crescânde ale „Războiului pentru talente” vor rezulta într-o examinare mai profundă a acestui tip de dezvoltare.

Vera Liebchen, Consultant Project Management & Consultancy, Cushman & Wakefield

Vera este Consultant pentru concepte de space planning și workplace în echipa de Project Management & Consultancy.